Banul- Putere sau slabiciune?

Banul e ochiul dracului!” Asa se spune in popor. Foarte adevarat… Daca ne
gandim la tot stressul,temerile, nervii,conflictele, intrigile, pe care le
provoaca,la ura,tensiunea,dorinta de razbunare, rautatea si lacomia ce o
sadeste banul in suflete…zicala e caracterizarea perfecta.Dar banul e
esential pentru supravietuire. Rodul muncii sau al norocului, binecuvantare sau
blestem.
Te bucuri cand ai bani,iar lipsa lor e ca un ghimpe care te impunge in coasta
ori de cate ori incerci sa respiri. Asa cum pitonul isi asfixiaza prada marind
stransoarea de fiecare data cand aceasta inspira,la fel si lipsa banilor te
sufoca cu prilejul oricarei cheltuieli.O fi banul “ochiul dracului”,dar e al
dracului de important!
Exista insa ceva de milioane de euro mai important: Dragostea.Familia.Toti banii
din lume,tot aurul si pietrele pretioase la un loc nu pot cumpara ceea ce ne
face fericiti cu adevarat:iubirea.”Daca dragoste nu e,nimic nu e.” Alt aforism
celebru. Oricate zerouri ar avea numarul care-ti indica venitul,devine in cele
din urma…insignifiant daca seara,inainte de culcare,nu-ti spune nimeni macar
“Noapte buna”. O excursie intr-un loc exotic,o bijuterie scumpa,o bautura fina
ofera confort,placere, dar placerea e mult mai mare cand poate fi impartita.
Exista,desigur si reversul medaliei.Asa cum bogatia e mai dulce in doi,la fel
saracia e mai amara csnd nu esti singurul care sufera.Oricata dragoste ar fi
intre doua persoane,intr-o familie,saracia ridica tensiunea, umbreste chipurile
si alunga armonia.In situatiile dificile, banul e “ochiul dracului” mai mult ca
oricand. Exista un proverb care suna cam asa: “Cand saracia intra pe usa,
dragostea fuge pe fereastra.” Pe nesimtite,miseleste, alunga iubirea,
intelegerea, echilibrul, intelepciunea, pentru a face loc rautatii, cuvintelor
grele, tristetii, neputintei, stei de razbunare.Goleste suflete.Raceste
inimi.Impinge la gesturi necugetate.Transforma un om normal intr-un animal
salbatic ce lupta cu sange rece pentru supravietuire.Simturile se
dezvolata,pulsul creste…Crime,furturi,escrocherii…in numele banului.Ce
deosebire mai e intre om si fiara infometata ce-si sfasie prada fara mila?
Fiara nu are de ales!
Banul reprezinta crezul universal al tuturor conducatorilor…Anihileaza orice
sentiment uman,poseda orice spirit suficient de slab sa se lase inrobit de
stralucirea falsa. Pamantul nu se invarteste in jurul Soarelui,ci in jurul
banului!
Oamenii cauta multumire, confort, dar de multe ori pe drumul catre fericire isi
pierd scopul si ratiunea ajungand sclavi ai banului in loc sa-l subjuge.
Lacomia, zgarcenia pocesc sufletul ca pe portretul lui Dorian Grey. Banul e
mijlocul,nu rezultatul si uneori nu e mijlocul potrivit.
Solutia? Echilibrul,cred eu.Sa punem totul pe balanta ratiunii.Sa tragem o
linie intre normalitate si exces,intre dreptate si abuz, intre bun-simt si
sfidare. In “goana” noastra dupa aur,sa constientizam la ce mina sa ne oprim.

“Banul e cea mai sigura piatra de cercare a firii omenesti.” Vasile Alecsandri

 

 

 

   jane

 

Advertisements

Multiplele sensuri ale cuvantului “pasiune”

Când spui “pasiune” ai de obicei în minte o brunetă focoasă, ce emană
senzualitate, cu flăcări în priviri, purtând o rochie roşie, doi tineri
îndrăgostiţi care se sărută pătimaş, sau… unelte de pescuit ultima generaţie şi
un heleşteu plin de peşti graşi, dacă eşti un împătimit al pescuitului.
Cuvântul “pasiune” are diferite înţelesuri..altul pentru fiecare dintre noi.
Toţi avem câte o pasiune: înotul, fotbalul, călătoriile, jocurile pe calculator,
plimbările în natură, pisicile, alpinismul,pictura…astea sunt pasiuni absolut
justificate şi…normale. Dar cum rămâne cu “pasiunile” mai puţin normale?
Cum ar fi..îndoitul furculiţelor…da,chiar aşa. Există oameni care practică
acest “hobby”.Ei pretind ca pot îndoi furculiţe doar cu … puterea minţii şi au
chiar un site unde explica pas cu pas cum se poate îndoi o furculiţă doar prin
concentrare.
Există oamani care fac sculpturi din…creioane colorate. Mă întreb în ce
conjuctură au realizat că poţi face sculpturi pe creione în loc să scrii cu
ele. Probabil în sesiune.
La modul cel mai serios, există persoane care “fac pe morţii” şi numesc asta
hobby! Ba chiar se pozează în ipostaza de “mort”. Oare postează fotografiile
pe facebook?
Am citit undeva, de curând, de un grup de tineri care…iubesc trenurile. Au un
site cu o groază de poze, filmuleţe, informaţii despre trenuri…şi eu care
credeam că singurul loc unde poţi vedea poze cu locomotive e springtime-ul din
gara Bucureşti.
Alţii au pasiuni de-a dreptul dezgustătoare…colecţionează…unghii!Eu una nu
pot decât să sper că cel puţin sunt ale lor.
Un alt hobby ceva mai amuzant şi într-o oarecare măsură interesant e…mâncarea
cu ochi…confecţionaţi,normal. Se pare că există persoane cărora li se pare
îmbietor să fie privite din farfurie.
Şi unele vedete au hobby-uri ciudate: Tom Hanks colecţionează maşini de scris
din anii ’40, iar Brad Pitt adoră arta…mai exact obiectele de artă din metal.
Mă întreb dacă atunci cănd era mic îi plăcea Vrăjitorul din Oz.
Cristiano Ronaldo are un hobby cel puţin ciudat: epilatul picioarelor, iar
Claudia Schiffer colecţionează insecte târâtoare…asta e chiar uşor ţinând
cont că multă lume încearcă să scape de ele.
Mulţi reuşesc să-şi transforme pasiunile într-un mod de viaţă şi un mijloc de
existenţă… şi unde există pasiune, va exista cu siguranţă şi succes.
“Pasiune” mai înseamnă, însă şi altceva. Dincolo de sensul amuzant sau
incitant… pasiunea e văpăia ce arde în fiecare dintre noi. Mulţi alegem s-o
ascundem,iar alţii o exprimă până la extrem. Să ne gandim la figurile istorice
centrale, la marii vorbitori ai omenirii. Unde ar fi ajuns fără pasiune şi unde
am fi noi acum?…Iisus. Câţi oameni l-au ascultat şi l-au urmat vrăjiţi,
fascinaţi, încremeniţi , plini de speranţă? Câtă linişte şi câtă credinţă a
însămânţat în sufletele unora prea chinuite să meargă mai departe? N-ar fi
reuşit asta fără credinţă şi pasiune, pasiunea cu care-şi încuraja oamenii.
Acesta este, desigur, un exemplu pozitiv. Alte personaje au folosit pasiunea ca
să-şi înrobească poporul şi să se autoelibereze. Hitler..celebrul dictator
nemilos şi atât de greu învins. Cum a reuşit el oare să subjuge o naţiune atăt
de disciplinată şi pragmatică cum e cea germană? N-a folosit raţiunea şi
bunul-simţ, asta e sigur, ci cuvintele! Cuvinte rostite cu aplomb,înflăcărare,
ură, răzbunare, manipulare, convingere…şi asta înseamnă pasiune.
Oricare ar fi ele, pasiunile noastre ne fac să ne simţim vii, superiori! Ne
transformă, ne elberează, ne definesc caracterul. Suntem noi înşine, respirăm
aer curat, zâmbim şi mergem mai departe. Avem sufletul plin şi inima uşoară!

                     jane

Necunoscuta

                                                                               O boare plăcută învăluia peisajul citadin, anost. Mirosea a primăvară. Soarele strălucea curajos, mângâind blând pomii îmbobociţi, clădirile care ieşeau din starea de hibernare impusă de iarnă, chipurile palide ale trecătorilor. În aer plutea o aromă de proaspăt, de nou, de schimbare.

Ieşii încet din scara blocului, închizând cu atenţie uşa în urma ei. Lumina puternică o făcu să plece ochii, mirată. Respiră adânc şi privi nesigură în jur. Agitaţia, oamenii grăbiţi, soarele, parfumul pomilor o izbiră din plin. Era departe, confuză, privind la un spectacol ciudat şi incitant. Simţea nevoia să se întindă pe pământ, cu mâinile sub cap şi să privească cerul acela, în sfârşit albastru.

Purta rochia crem “simplă şi cuminte”, cum îi plăcea ei s-o descrie. Nu-şi dădea seama dacă era demodată sau dimpotrivă, prea futuristă. Îşi lăsase părul castaniu, lung şi des să se plimbe nestingherit pe umeri. Aşa, se asorta mai bine cu ochii căprui, mari, trişti şi privirea adâncă. Micuţă de statură, slabă, părea o fetiţă timidă trimisă de părinţi în oraş cu vreo treabă importantă.

De fapt, mergea aşa cum făcea zilnic să-şi cumpere dulciuri de la magazinul din apropiere. Doar că azii ceva era diferit…. un deja-vu…Îşi dorea ceva şi nu înţelegea ce… Calmul ei interior, indiferenţa se loveau de energia, exuberanţa zilei de început de primăvară. Se simţea neliniştită, singură şi…. curioasă. Parcă dincolo de balul ăsta mascat o aştepta un secret, un cadou, o comoară…

Intră în magazin mimând un zămbet politicos vânzătoarei şi plăti ciocolata înainte ca agilitatea doamnei amatoare de telenovele şi intrigi s-o atragă într-o conversaţie seacă şi plictisitoare. Afară, zâmbi razelor de soare ce se alergau printre frunzele copacilor şi porni în direcţia opusă blocului în care locuia. Era o zi plăcută pentru o plimbare până la urmă, iar avea nevoie de puţină mişcare.

Mergea încet, savurându-şi ciocolată, ignorând agitaţia. Isi lasa gandurile sa alerge netulburate… Analiza fetele trecatorilor, imaginandu-si povestea fiecaruia : ” Hm… asta sigur e o intepata d-aia… cu o groaza de idei sucite…Da’ pun pariu ca acasa o alearga barbatu’ cu batataru’ de covoare!” ” Ia uite la baiatul asta….. zici ca e speriat de bombe…parca se duce sa dea bacu’ !” Chicoti rautacios, inainte de a-si da seama ca era, totusi, pe strada. Isi continua plimbarea agale, tragand pe nari aerul proaspat, bucurandu-se de caldura timida a soarelui, ascultand vuietul masinilor, vocile si rasetele celor din jur… libera si pierduta in acelasi timp… atatia oameni… si tot ea cu gandurile ei…

Ajunse in dreptul unui magazin mare de haine, cu o vitrina impresionanta si pretentioasa din care priveau arogant cateva manechine cu peruci blonde si ochi reci, albastri. Inauntru, o vanzatoare se misca importanta printre haine, netezind ici si colo cate o cuta invizibila.

Ramase o vreme indecisa in fata vitrinei, apoi intra. Privi perechile de blugi simple,camasile si se opri in final in fata unei rochite negre, de club, scurta, obraznica si superficiala. Merse in cabina de proba si imbraca rochia. Isi ridica parul, prinzandu-l inttr-un coc in varful capului. Privi in oglinda. Rochia ii venea perfect. Scoase din poseta un ruj rosu si-l intinse pe buze. Se ridica pe varfuri. Acum din oglinda o privea o fata draguta, indrazneata, pusa pe sotii. Ochii i se intristara din nou…Se stramba dezgustata si dezbraca rochia, dupa care o atarna peste oglinda. Isi sterse rujul. Rochita crem o privea vesela si nevinovata din cuier. Se imbraca si iesi din magazin.
Isi puse mana streasina deasupra ochilor din cauza soarelui, clipi de cateva ori si continua sa mearga. Claxonul unui taxi o facu sa tresara. Gandurile i se risipira ca o gramada de frunze in bataia vantului. Trecatorii se grabeau la serviciu, la cumparturi, acasa. O intrecere bizara se punea in scena intre acesti necunoscuti prinsi intr-un ciclu interminabil si extenuant…

Ajunse in fata unei terase. Clientii erau putini, dar umbra placuta, glastrele cu panselute, mesele de sticla, curate, si scaunele comode ii facura cu ochiul. Se aseza la o masa din colt si astepta. In scurt timp o chelnerita tanara si draguta ii lua comanda. Savura cafeaua, privind calma in jur, lasand soarele sa-i dezmierde fata, nestiind ca ea insasi devenise obiect de observatie. La o masa alaturata, 2 fete si un baiat ii aruncau priviri pe furis, chicotind. Fetele pareau foarte tinere, cochete, si puse pe distractie, iar baiatul incerca, fara succes sa arboreze un aer superior. Din atitudinea lor, era dificil de ghicit in ce relatii se aflau, dar oricine ar fi observat ca aveau de gand sa profite de orice imprejurare care le-ar fi putut oferi ceva amuzament. In cele din urma, chemara chelnerita.

Cafeaua era pe terminate si se pregatea de plecare, cand fata care o servise veni langa ea si cu o privire complice, spuse:    – Cei de la masa de acolo, ar dori sa serviti ceva cu dumnealor. Propunerea o lua prin surprindere. Deschise gura sa spuna ceva, dar se opri. Privi grupul cu indignare… si interes. Ezita…. Fetele zambeau, iar baiatul incerca stangaci sa-si ia un aer dezinteresat. In cele din urma, fata ridica usor din spranceana si zise:

– Nu, multumesc. Tocmai plecam. Chelnerita paru derutata, apoi se rasuci pe calcaie si pleca.

Din nou pe strada aglomerata, porni spre parcul de la marginea orasului. Plimbarea o inveselise, ochii ii straluceau de incantare. Se simtea departe departe de toate tentatiile, de rautatea si viciile oamenilor. Intra in parc si porni pe aleea de pe malul lacului. Se lasa seara, iar copacii imbracau o umbra usoara…Greierii incepusera sa cante, oamenii se grabeau acasa…

Dinspre lac venea o adiere placuta, molateca, parfumata si totul in jur capata alt sens. Era racoare. Isi freca bratele ca sa se incalzeasca. Grabi pasul. Vroia sa iasa din parc, sa ajunga acasa, cand, pe o banca de pe malul lacului, zari o silueta. Parea nemiscata in lumina lunii. Se apropie incet, deslusind figura unui baiat. Se opri la cativa metri de el. Zgomotul pantofilor ei in iarba il fac sa tresara. Se intoarse si o privi. Zambi. Era intuneric, dar ea reusi sa-i vada zambetul sau poate doar il simti. Zambi la randul ei cu aerul unui copil prins dupa ce-a facut o sotie. Pleca ochii. El se ridica de pe banca si veni langa ea. Se opri la o jumatate de metru in fata ei si o cerceta curios.

– Nu credeam ca o sa vii. Ea-l privi-n ochi :

– Nici eu. Credeam ca doar am plecat la o plimbare. El ii atinse usor obrazul, apoi o lua de mana. Luna ii privea inteleapta si luminoasa din lac, acoperindu-i cu o ploaie de beteala aurie, in timp ce noaptea ii ascundea cu umbrele ei triste… dar vrajitorul isi scosese mantia…cadoul iesise din cutie…

 

                                                                                    jane

Mai putin pentru corp si mai mult pentru suflet,va rog!

Cel mai frumos make-up al unei femei este pasiunea dar cosmeticele sunt mai usor de cumparat – Yves Saint Laurent

                  Ma aflam acum cateva saptamani in autocar,avand in fata un drum lung si obositor,ceea ce m-a determinat sa-mi cumpar 2 reviste,pentru femei bineinteles,cu scopul de a-mi alina plictiseala ce ma ameninta si nu numai.Trebuie sa mentionez faptul ca eram intr-o stare ceva mai vulnerabila in acea perioada,trecusem printr-un eveniment cu totul neplacut cu cateva zile in urma si speram ca lectura celor 2 reviste sa ma fereasca de propriile fantome si ganduri.

               Am inceput asa cum fac eu de obicei atunci cand citesc o revista:rasfoind-o , pentru a-mi da seama cam ce subiecte ma intereseaza.Asadar,am luat la purecat cele 2 reviste,pentru a constata,cu dezamagire ca lecturarea lor nu mi-ar lua mai mult de 5 minute!Intr-adevar,inafara de binecunoscutele articole despre moda,machiaj,ultimele tratamente costisitoare pentru combaterea celulitei si altele asemanatoare,revistele nu-mi spuneau mai nimic!

                   Acum vine intrebarea mea:de ce atatea articole despre farduri,haine si toate cele,cand sufletul,mintea si spiritul femeii au nevoie de mai multa ingrijire?

                 Departe de mine incercarea de a va sugera,doamnelor si domnisoarelor,ca n-ar trebui sa folositi machiajul!Nici vorba!Nu ne putem numi femei daca nu suntem ingrijite,daca nu punem macar un pic de ruj pe buzisoare si un strop de parfum pe incheietura!Subsemnata,de exemplu,este un fan inrait al lotiunilor si cremelor de tot felul si nu ma pot abtine de la a-mi face un cadou cu fiecare ocazie,in ciuda suspinelor si lacrimilor varsate de portofel.Si cu toate astea , eu cred ca o femeie e frumoasa atat timp cat inspira naturalete si prospetime,tonele de fond de ten si blush nu sunt nici pe departe o arma de seductie.

                   Am cateva colege,inzestrate de natura cu toate calitatile posibile(fizice)care par a se stradui din rasputeri sa-si adauge 10 ani la cei pe care ii au deja cu ajutorul unor cantitati considerabile de farduri de toate culorile si pentru toate gusturile.

                Ma gandesc eu,ca poate revistele dedicate noua,sexului frumos,ar trebui sa contina si altfel de articole.Cum ramane cu problemele de sanatate specifice femeilor,problemele de natura intima si familiala prin care trecem zilnic sau greutatile pe care le intampinam la serviciu sau la scoala?Cum ramane cu dorinta noastra de a viziona un film bun sau de a merge la un spectacol deosebit?

                  Sa va dau cateva exemple.Te-ai certat de curand cu sotul,iubitul,sau mai rau ai trecut printr-o despartire.Cum crezi ca vei rezolva problema,ce o sa te faca sa te simti mai bine?

                Poti,desigur,sa te machiezi,sa imbraci o rochita sexi si sa-l astepti sa-ti pice in brate de cum intra pe usa,sau te poti gandi la ce-ar trebui sa-i spui,cum va puteti rezolva problema mai bine,discutand ca 2 oameni maturi,iar la final sa-l impaci cu o masa delicioasa si un film bine ales.

                 Exemplul numarul 2

                 Te pregatesti  pentr un interviu,jobul e exact ce ti-ai dorit,nici salariul nu e rau si vrei,desigur,sa-i dai pe spate pe cei care te vor intervieva.E important sa stii sa te aranjezi si sa-ti alegi outfitul,dar indiferent cat de rapitoare si eleganta esti,tot va trebui sa dovedesti ca esti cea mai potrivita pentru jobul respectiv.

               Exemplul numarul 3

                 Problema e dezbatuta de cand lumea.Toti am trecut prin asta.Poti oare uita temerile,pasiunile,nelinistea,bucuria si toate acele sentimente pe care le-ai trait in adolescenta?Cata nevoie aveai atunci de incurajari,de dragostea celor din jur si cel mai mult,de sfaturile potrivite!

                   Exemplul numarul 4.Sanatatea.

                  Trebuie sa recunoastem faptul ca noi,femeile, suntem amenintate de cateva afectiuni specifice pe tot parcursul vietii si ca tratarea lor la timp e vitala.Celulita si punctele negre sunt probleme neplacute,dar adevaratele afectiuni necesita mai multa atentie.

                 Exemplul numarul 5…

                Ajungem acum,inevitabil,la acele probleme delicate cu care ne confruntam mai mereu.Sexul nu mai e de mult un subiect tabu.Suntem mai mereu incurajati,fie ca suntem femei sau barbati, sa vorbim despre sex.Si cu toate astea,revistele pentru femei au in continuare o abordare timida si de suprafata.

               Primul si cel mai important lucru pe care trebuie sa-l invatam e increderea in propria persoana.Si asta nu se capata doar daca inveti cum sa te imbraci dupa ultima moda sau cum sa te machiezi corect.E nevoie de mult mai mult.

              Parerea mea umila e ca revistele dedicate femeilor ar trebui sa contina mai multe pagini culturale,recomandari de filme,carti,spectacole,mai multe sfaturi de natura psihologica,metode de a ne ingriji sanatatea.

             Sa avem mai multa grija de mintea si sufletul nostru!

 

                  Sa invatam sa fim puternice si indraznete,sa comunicam si sa ne impunem parerile cu diplomatie si tact.Dincolo de frumusetea exterioara,se afla cea interioara care nu paleste niciodata,din contra,infloreste cu fiecare idee curajoasa pe care o punem in practica.

Te iubesc pentru ca esti frumoasa sau esti frumoasa pentru ca te iubesc?– Richard Rodgers and Oscar Hammerstein II

         Jane

 

“Ești fată!”/”Ești bărbat!”…și totuși suntem egali!

Urăsc când cineva îmi amintește că sunt fată numai când trebuie să fac lucruri “specific femeiești”. Când e vorba de curățenie, gătit, răsună o voce, de cele mai multe ori masculină, care îți amintește că TREBUIE să le faci, pentru că stă în natura ta de femeie. Oare doar asta înseamnă să fii fată/femeie?

La naștere tații sunt ușor dezamăgiți când află că au fată. Bine, asta în cazul generațiilor care s-au ferit de ultrasunete și ecografii de dragul de a avea o surpriză. Hai să nu fim ipocriți! Câți tați își doresc cu adevărat fete? Foarte puțini, din câte am văzut eu. În cazul familiilor în care e o soră și un frate mai mic, nu mai există un al treilea copil. Poate pentru că tatăl a văzut că e băiat și nu mai vrea să riște (încă) o fată. Trist e că am întâlnit odată o femeie care avea o fiică. Vorbea atât de urât de fata ei de nu-ți venea să crezi că e sânge din sângele ei. Spunea că e dezamăgită de ea că nu e ca un băiat. M-au șocat declarațiile ei și mi s-a făcut milă de biata fată. “Dacă aveam băiat era mult mai bine!”. Ce fel de mamă spune asta? Fata nu-i greșise cu nimic. Singurul ei defect e că nu era băiat. Din asta rezultă că nu doar bărbații sunt misogini, ci și unele femei.

Amintirea faptului că “Ești fată!” vine ca un fel de mustrare că nu te-ai născut băiat. Probabil de aceea e normal ca o fată să se ocupe de lucrurile casnice, iar băiatul să fie servit de fată, pentru că, vezi doamne, asta ne e societatea. Aceeași societate cretină care pune etichete de genul “curvă” sau “macho”. Curvă și macho înseamnă același lucru, deși primul termen este înjositor, iar cel de-al doilea este înălțător. Dacă o femeie are mai mulți parteneri, ea este arătată cu degetul și judecată, pe când un bărbat cu mai multe partenere este văzut ca un armăsar demn de toată lauda. Nu promovez poligamia de niciun fel, a nu se înțelege greșit. Subliniez faptul că desfrânarea ar trebui privită cu aceeași ochi indiferent de sexul celui care o pune în practică. Ar trebui să punem în aplicare celebra “egalitate între sexe” care reprezintă doar câteva vorbe-n vânt.

Acum asta ar presupune că bărbații ar trebui să facă ce fac femeile și invers. Nu a zis nimeni asta. Deși metrosexualii îmi dau ușor peste nas la faza asta. Nu vă obligă nimeni să vă pensați și să mergeți la solar! E decizia voastră! La fel cum nimeni nu ne obligă pe noi să fim perfecte din cap până în picioare. De aia își permit unii să folosească mai mult termenul de “femeie urâtă” decât pe cel de “bărbat urât”. Trist e că primul jignește mai mult, pentru că multe fete/femei nu au tăria necesară să ignore astfel de categorisiri. Bărbații trec cu vederea, eventual și glumesc despre asta. Le admir puterea de a trece peste. Sper ca femeile să învețe din această atitudine, atât de utilă uneori.

Femeia și bărbatul nu ar trebui să fie într-o competiție. Prostia aia cu “sexul slab” și “sexul tare” pune femeile automat pe un loc secund în ierarhie. Într-adevăr, nu suntem atât de puternice din punct de vedere fizic, dar nu cred că asta ne face slabe din orice alt punct de vedere.

Personal, consider că femeia și bărbatul ar trebui să formeze o echipă, nu să fie adversari. E mult mai frumos să auzi “Hai să te ajut!” în loc de “E o treabă de femei”. Nu, e o treabă de oameni! De asemenea, și fetele pot da o mână de ajutor băieților în ceea ce vor să întreprindă. Cine știe, poate că acel “feminine touch” e ceea ce avea el nevoie. O colaborare constantă e secretul conviețuirii. Fie că e vorba de un cuplu, de o familie cu mai mulți membri sau pur și simplu colegi. Misoginismul ar trebui dat uitării, pentru că nu există un bărbat mai tare ca o femeie sau viceversa. Să recunoaștem că nu suntem 100% esterogen, respectiv 100% testosteron. Și ăsta e un semn că nu suntem atât de diferiți.

Bărbatul şi femeia sunt, categoric, diferiţi, dar complementari. Egalitatea între sexe înseamnă parteneriat. (Stela Popescu)


Daria

 

 

 

A fi sau a nu fi romantic ?

Romantismul…Romeo si Julieta,Tristan si Isolda,Ileana Cosanzeana si Fat-Frumos,poeziile lui Eminescu…ce sunt toate acestea de fapt?O masca de hartie pentru o lume cruda si meschina,o haina frumoasa imbracata de un tiran,iluzia menita sa ne amageasca existenta efemera,sau…exteriorizarea unor sentimente pure si adevarate?Ei bine,eu cred ca ideea de romantism exista pentru fiecare dintre noi … sau nu.E adevarata daca credem in ea,falsa in caz contrar.Ce e de necontestat e faptul ca romantismul,conceptul de romantism e foarte controversat.

Iesi pe strada,la cumparaturi,intr-o zi perfect normala.N-ai colindat decat 3-4 magazine,dar in acest scurt timp ai vazut cel putin 3 cupluri tinandu-se de mana,el se uita pierdut si fermecat in ochii ei,rad,se giugiulesc …lumea toata e a lor.Si totusi , i-ai urmarit dupa ce-au ajuns acasa?Fireste ca nu.Desigur,in unele cazuri fericite,manifestarile afectuoase continua si in spatele cortinei,dar alteori…odata ajunsi acasa el se scufunda plictisit in fotoliu si butoneaza telecomanda,in timp ce ea tranteste enervata oalele prin bucatarie…sau el o conduce pana la scara,o saruta cu patima,ea intra in casa cu multumirea sufleteasca a celui ce se stie iubit,iar tanarul indragostit se odihneste dupa atatea cumparaturi in bratele schimbului 2 .Se intampla…

Exista,desigur si alte dovezi ale existentei romantismului.Asaltul filmelor romantice,revistele pentru femei stropite in mod excesiv cu sirop,diferite emisiuni de televiziune in care prezentatoare voluptuase ridica iubirea in slavi(si ratingul),avem pana si o zi specifica pentru a sarbatori iubirea,(hm…are oare nevoie de o zi anume?) Mai poate cineva spune ca romantismul a murit? Eu in niciun caz…eu voi spune doar ca totul e comercial.Dragostea e exploatata la maxim si da profit.Sunt convinsa ca niciun producator de filme romantice nu s-a gandit la cat de minunata  si inaltatoare e iubirea cand a vazut incasarile.

Si acum ajungem la un concept foarte popular si indragit,utilizat adesea in special de gospodinele amatoare de telenovele si reality-show-uri :dragostea la prima vedere!Doi oameni care nu se cunosc,nu s-au mai vazut niciodata , nu stiu nimic unul despre celalalt, se indragostesc nebuneste din prima clipa in care privirile lor limpezi si umede se intalnesc.Cam greu de crezut,zic eu.Multi dintre acesti “fericiti” se bat cu pumnul in piept ca dragostea la prima vedere exista si ca doar acei profani care n-au trait-o nu cred in ea.Pe de alta parte,sunt unii sceptici,acesti Ebenezer-i Scrooge in domeniul iubirii,care spun ca dragostea la prima vedere n-ar fi decat o treaba de hormoni.Adica,o vezi pentru prima oara(sau il vezi) e frumoasa,respectiv frumos,parul ii flutura in vant,etc si hormonii vin si-ti dau o palma dupa cap:te-ai indragostit!Asa cum spunea Schoppenhauer : “Dragostea e capcana naturii pentru conservarea speciei.”

Ei bine,parerea mea,obiectiva de altfel, pentru ca n-am experimentat inca “dragostea la prima vedere” e ca niciuna dintre cele 2 tabere nu au dreptate deplina.Eu cred altceva:ca persoana respectiva,obiectul admiratiei indragostitului sagetatat de Cupidon emana ceva…energie pozitiva…pur si simplu,debordeaza de siguranta de sine,incredere,optimism…si asta se simte.Niciun miracol al naturii si nicio furtuna de hormoni.

Cel mai bun argument in favoarea romantismului e…speranta.Speranta pe care o nutrim fiecare dintre noi ca intr-o zi vom intalni acea persoana perfecta sau,daca este deja langa noi , ca o sa traim fericiti pana la adanci batranete.E normal si sanatos sa speram.Desigur,uneori sperantele noastre nu se implinesc,si totusi…ce frumos e atunci cand te trezesti dimineata si realizezi ca dorintele tale s-au transpus in realitate.

Depinde de fiecare dintre noi daca acceptam sau nu romantismul,daca incercam sa fim romantici sau respingem cu “oroare” orice atitudine asociata acestuia.O sa inchei cu un citat faimos al lui Charles Dickens care,pe langa faptul ca e foarte romantic, defineste foarte bine,cred eu  iubirea.

“Să-ţi spun ce este dragostea adevărată. E credinţă oarbă, umilinţă fără preget, supunere desăvârşită, încredere şi dăruire împotriva ta însuţi, împotriva lumii întregi. Dragostea înseamnă să îţi dai inima şi sufletul întreg celui care ţi le va zdrobi.” (Marile speranţe) Charles Dickens

Jane

Hello world!

Welcome to WordPress.com. This is your first post. Edit or delete it and start blogging!

November 2017
M T W T F S S
« Sep    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930