Romantismul…Romeo si Julieta,Tristan si Isolda,Ileana Cosanzeana si Fat-Frumos,poeziile lui Eminescu…ce sunt toate acestea de fapt?O masca de hartie pentru o lume cruda si meschina,o haina frumoasa imbracata de un tiran,iluzia menita sa ne amageasca existenta efemera,sau…exteriorizarea unor sentimente pure si adevarate?Ei bine,eu cred ca ideea de romantism exista pentru fiecare dintre noi … sau nu.E adevarata daca credem in ea,falsa in caz contrar.Ce e de necontestat e faptul ca romantismul,conceptul de romantism e foarte controversat.
Iesi pe strada,la cumparaturi,intr-o zi perfect normala.N-ai colindat decat 3-4 magazine,dar in acest scurt timp ai vazut cel putin 3 cupluri tinandu-se de mana,el se uita pierdut si fermecat in ochii ei,rad,se giugiulesc …lumea toata e a lor.Si totusi , i-ai urmarit dupa ce-au ajuns acasa?Fireste ca nu.Desigur,in unele cazuri fericite,manifestarile afectuoase continua si in spatele cortinei,dar alteori…odata ajunsi acasa el se scufunda plictisit in fotoliu si butoneaza telecomanda,in timp ce ea tranteste enervata oalele prin bucatarie…sau el o conduce pana la scara,o saruta cu patima,ea intra in casa cu multumirea sufleteasca a celui ce se stie iubit,iar tanarul indragostit se odihneste dupa atatea cumparaturi in bratele schimbului 2 .Se intampla…
Exista,desigur si alte dovezi ale existentei romantismului.Asaltul filmelor romantice,revistele pentru femei stropite in mod excesiv cu sirop,diferite emisiuni de televiziune in care prezentatoare voluptuase ridica iubirea in slavi(si ratingul),avem pana si o zi specifica pentru a sarbatori iubirea,(hm…are oare nevoie de o zi anume?) 
Mai poate cineva spune ca romantismul a murit? Eu in niciun caz…eu voi spune doar ca totul e comercial.Dragostea e exploatata la maxim si da profit.Sunt convinsa ca niciun producator de filme romantice nu s-a gandit la cat de minunata si inaltatoare e iubirea cand a vazut incasarile.
Si acum ajungem la un concept foarte popular si indragit,utilizat adesea in special de gospodinele amatoare de telenovele si reality-show-uri :dragostea la prima vedere!Doi oameni care nu se cunosc,nu s-au mai vazut niciodata , nu stiu nimic unul despre celalalt, se indragostesc nebuneste din prima clipa in care privirile lor limpezi si umede se intalnesc.Cam greu de crezut,zic eu.Multi dintre acesti “fericiti” se bat cu pumnul in piept ca dragostea la prima vedere exista si ca doar acei profani care n-au trait-o nu cred in ea.Pe de alta parte,sunt unii sceptici,acesti Ebenezer-i Scrooge in domeniul iubirii,care spun ca dragostea la prima vedere n-ar fi decat o treaba de hormoni.Adica,o vezi pentru prima oara(sau il vezi) e frumoasa,respectiv frumos,parul ii flutura in vant,etc si hormonii vin si-ti dau o palma dupa cap:te-ai indragostit!Asa cum spunea Schoppenhauer : “Dragostea e capcana naturii pentru conservarea speciei.”
Ei bine,parerea mea,obiectiva de altfel, pentru ca n-am experimentat inca “dragostea la prima vedere” e ca niciuna dintre cele 2 tabere nu au dreptate deplina.Eu cred altceva:ca persoana respectiva,obiectul admiratiei indragostitului sagetatat de Cupidon emana ceva…energie pozitiva…pur si simplu,debordeaza de siguranta de sine,incredere,optimism…si asta se simte.Niciun miracol al naturii si nicio furtuna de hormoni.
Cel mai bun argument in favoarea romantismului e…speranta.Speranta pe care o nutrim fiecare dintre noi ca intr-o zi vom intalni acea persoana perfecta sau,daca este deja langa noi , ca o sa traim fericiti pana la adanci batranete.E normal si sanatos sa speram.Desigur,uneori sperantele noastre nu se implinesc,si totusi…ce frumos e atunci cand te trezesti dimineata si realizezi ca dorintele tale s-au transpus in realitate.
Depinde de fiecare dintre noi daca acceptam sau nu romantismul,daca incercam sa fim romantici sau respingem cu “oroare” orice atitudine asociata acestuia.O sa inchei cu un citat faimos al lui Charles Dickens care,pe langa faptul ca e foarte romantic, defineste foarte bine,cred eu iubirea.
“Să-ţi spun ce este dragostea adevărată. E credinţă oarbă, umilinţă fără preget, supunere desăvârşită, încredere şi dăruire împotriva ta însuţi, împotriva lumii întregi. Dragostea înseamnă să îţi dai inima şi sufletul întreg celui care ţi le va zdrobi.” (Marile speranţe) Charles Dickens
Jane
Two Times A Lady 